AGRIKLUMEA: A SCHIBAT STRĂINĂTATEA PE MURE ECO DIN MOLDOVA

Povestea Irinei este demnă de scenariul unui film, în care eroina principală se întoarce la rădăcinile ei și reușește să le valorifice. Dragostea ei pentru pământ s-a aprins încă din copilărie, în perioada sovietică bunica ei lucra la farmacie și atunci când trebuia să adune plante medicinale, Irina mergea cu ea.

Anume în copilărie, hoinărind prin păduri, Irina a descoperit murele și gustul lor dulce acrișor de care s-a îndrăgostit pentru totdeauna. Însă cea mai frumoasă coincidență din această poveste, este că unul dintre numele Irinei este MURA - de parcă Universul i-a arătat calea pe care trebuie să o aleagă.

Prin 2008, din cauza dificultăților, Irina a încercat să-și caute norocul peste hotare. Întâi a plecat în Rusia la muncă, apoi a mai încercat odată să emigreze în Franța cu familia. Nu a rezistat mult, de aceea s-a întors acasă și și-a pus plantația pe roate.

Primele câteva sute de puieți de mur le-am plantat în toamna anului 2013, în satul său natal - Teleșeu, raionul Orhei.

„Acum cultiv două soiuri de bază și un altul care e un hibrid dintre mur și zmeură, pe care consumatorii mei fideli l-au botezat „zmur”, plantat pe o suprafață mai mică. Murul a fost inclus oficial în Catalogul soiurilor de plante al R. Moldova prin 2010, și în categoria Tornfree, adică fără ghimpi, au fost băgate câteva zeci de soiuri, care sunt însă complet diferite”.

De fapt, Irina este printre primii agricultori care a valorificat și a promovat fructele de mur, atât în rândul consumatorilor, cât și în cel al fermierilor care au început să crească această cultură.

Chiar dacă roada este dulce, munca în plantația de mure este destul de istovitoare. Fiecare pomușoară este culeasă manual deoarece este foarte fină, iar fiecare problemă a culturii trebuie rezolvată doar prin metode ecologice. Plantația Irinei e în câmp deschis și e dotată cu un sistem de irigare, deoarece murele nu fac fructe dacă nu sunt udate. Mai mult, aceste pomușoare sunt afectate și de schimbările climatice. Mama și copiii ei sunt cei care o ajută pe Irina ca să îngrijească plantația.

Dacă o veți întreba pe Irina cum găsește echilibrul dintre profit și agricultura ecologică, atunci ea vă va răspunde: „ Uneori plantația ne salvează, alteori eu cu salariul o salvez pe ea. Dar sunt tare de suflet, mi-s dragi și nu le las. Am cunoscut multă lume care a pornit să le planteze și a renunțat în următorul an. Eu mă țin cu ambele mâini de ele. Suntem compatibile”.

După ce a înființat plantația de mur, Irina și-a dat seama că vrea să facă studii în agricultură, de aceea a mai făcut masteratul la Universitatea Agrară, iar acum absolvește doctoratul în Pomicultură. Pe lângă asta, Irina este și cercetător științific în domeniul cultivării plantelor medicinale în cadrul unei subdivizuni a USMF „Nicolae Testemițanu”.

Acumulând cunoștințele și experiența necesară, Irina a ajuns să-i ajute și să-i consulte pe fermierii care cultivă murul sau planifică să o facă.

Irina mai produce gemuri, lichior și oțet din mure. Din cauza că sunt produse artizanale, acestea sunt în cantități mici. Dacă doriți să gustați mure din plantația Irinei, atunci le găsiți la târgurile locale din capitală sau puteți lua legătura cu ea direct aici.