BISERICA LUI ȚAREVICI ALEXEI DE LA POHREBEA
Mare bucurie era în tot Sankt-Peterburg-ul când s-a născut țareviciul Alexei. După ani întregi de rugăciuni, doctori și speranțe, țarul își ținea în brațe urmașul. 3 zile și 3 nopți s-au auzit salve de tun! Oamenii se bucurau că Romanovii aveau acum un moștenitor. Numai că bucuria țarului nu a durat mult. Chiar în ziua botezului, părinții au aflat că Alexei suferea de hemofilie, o boală genetică a sângelui regal de pe acea vreme.
Dacă până acum, țarul și țarina umblau pe la doctori ca să aibă un moștenitor, acum aceștia cereau ajutorul lor ca să-l salveze din ghearele morții. Până într-o zi când a intrat Rasputin în casa lor. Rasputin a fost considerat de către țar și țarină ultima speranță pentru vindecarea copilului lor. Cei doi părinți au căutat neîncetat un tratament pentru însănătoșirea fiului lor și, în 1905, au apelat la carismaticul țăran să-l vindece pe bolnav.
Călugărul i-a spus lui Nicolae al II-lea că familia lui e urmărită de un blestem. Și că dinastia Romanovilor este sortit pierzaniei. Țarul intuia acest lucru, chiar din ziua încoronării sale, când sute de mii de oameni au murit călcați în picioare în îmbulzeala iscată la ceremonie. - Boala fiului tău e legată de sângele vostru, care de 300 de ani conduce țara. Salvează-ți feciorul și dinastia Romanov va trăi, i-a spus Rasputin. Construiește 12 biserici, 12 ca și numărul sfinților apostoli. Aceste biserici trebuie să se afle la granița Imperiului, ca să-l protejeze. Acesta va fi scutul vostru! Dar, Țarule, ai grijă, că dacă am să mor din cauza neamului tău, dinastia ta va pieri după mine.
Zis și făcut, țarul s-a apucat să-și construiască scutul imperiului din cele 12 biserici. Din documentele, păstrate în arhivele din Rusia, biserica de la Pohrebea a fost construită între anii 1910-1912. Iar aspectul ei este diferit de toate bisericile construite în Moldova. Pe fațadele bisericii sunt sculptate în piartă Crucea Sfântului Andrei care, spre deosebire de cea a lui Hristos, este în formă de X. Apropo, Ordinul Imperial al Sfântului Apostol Andrei, primul chemat, a fost cel mai înalt dintre ordinele Imperiului Rus, fondat de țarul Petru cel Mare în 1698 și restaurat în 1998, ca onoare majoră acordată de statul rus. Acest lucru demonstrează încă odată legătura dintre lăcașu de la Pohrebea și Imperiul Rus. După ce Nicolae al II-lea a construit toate cele 12 biserici, starea lui Alexei s-a ameliorat. În sfârșit părinții respirau ușurați. Acest lucru l-a făcut pe Rasputin mai apropiat de familia țaristă. Istoricii dispută încă originea numelui de Rasputin care în ruseşte înseamnă „depravat". „Rasputin" denotă şi înţelesul arhaic al termenului românesc de „răspopit", scos din preoţie, caterisit, „blestemat. La acea vreme în Sankt-Petersburg circulau zvonuri despre el. În joc era reputația familiei țariste.
ZDe aceea, în noaptea dintre 29 și 30 decembrie 1916, doi veri ai ţarului şi un membru al Dumei hotărăsc să îl ucidă pe Rasputin. Aceștia au încercat mai întâi să îl otrăvească, apoi îl împuşcă şi îl aruncă în Neva. Legendele spun că ultimele cuvinte ale lui Rasputin au fost: ”V-ați omorât Țarul!”. Așa a căzut scutul protector a lui Rasputin, format din 12 biserici. În noaptea dintre 16 și 17 iulie, familia țaristă a fost omorâtă. Puțini știu că cei 5 copii ai cuplului princiar au supraviețuit primului val de gloanțe, din cauza că aveau aproape 8 kilograme de diamante cusute în haine. De aceea, asasinii i-au înjunghiat cu baionetele.
Biserica de la Pohrebea a avut un destin la fel de tragic. Până în 1944, biserica a slujit și și-a desfășurat pe deplin activitatea. În perioada comunistă, ca multe alte locuri sfinte, a fost transformată într-un depozit. A fost grav afectată de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și de tragicul conflict armat de pe Nistru. La acea vreme era un important punct strategic, atât pentru ruși, cât și pentru germani: adversarii și-au lăsat amprenta, distrugând clopotnița, cupola principală și pereții bisericii străbătuți de gloanțe. Biserica a devenit un monument al speranței și al rezistenței - ține piept istoriilor dramatice și speră că într-o zi va fi restaurantă.